esti obosit? pai cum sa nu. am cam petrecut aseara.
am fost la ziua lui carmen. stiu ca la tine s-a resetat counter-ul. noi, pe aici, mai adaugam cate un an. nu stim cati vor fi, la un moment dat o sa se reseteze si la noi. apoi o sa trecem la un alt mod de a masura timpul, o eternitate, doua eternitati, trei eternitati…
cornel, adi, andrei, lex, oli, sami, andrei, bdu, razvan, mircea, alex, viorel, lucian, steliana. poate am mai uitat pe cate cineva cunoscut. erau si altii pe care nu ii stiu. sunt mai noi. multi tare. si ai fost si tu. am facut exercitiul meu favorit cand mi se face dor de tine. te-am proiectat acolo in mijlocul lor. erai imbracat in camasa aia a ta preferata, alba cu dungi albastre. da stiu ca se rupsese in cot de prea mult purtat. dar ea mi-a venit in cap prima. vorbeai, gesticulai, radeai cu ei. si mai faceai ceva. imi zambeai atat de frumos.
nu am putut sustine prea mult proiectia. a devenit greu.
apoi am ras, am glumit, am dansat in mijlocul lor, al oamenilor cu care ti-ai petrecut o parte din viata ta. oameni destepti, oameni buni, oameni frumosi, oameni cu care ai muncit cot la cot pe care i-ai admirat si i-ai apreciat.
cand sunt alaturi de ei retraiesc emotii amestecate, particele din tine, din voi, din ei, din noi. de data asta a fost mai fluid, mai usor.
iubesc momentele astea, iubesc oamenii astia.
si noi pe tine Raluca. Si pe Daniel
te/va pup Oli